Poveste de poveste

Toate legendele sunt frumoase, pentru ca ele reflecta, pana la urma, dincolo de o realitate demult apusa, imaginatia si inclinatia oamenilor spre fericire si mister. Iar atunci cand subiectul este o femeie, care a venit de departe si a facut sa infloreasca un loc si o dragoste mare, legenda este minunata.

Se spune despre Domeniul Greaca ca este un loc superb, care tinde sa devina perfect, deopotriva pentru minte, trup si suflet. Inainte de ca locul sa arate astfel, legenda exista deja: candva, o grecoaica frumoasa s-a indragostit de un tanar de prin aceste parti de tara si a ramas aici pentru el.

Ar fi fost, se spune, o femeie apriga si harnica, asa ca a construit un popas pentru drumetii obositi si flamanzi. „La grecoaica cea frumoasa” se numea hanul si atat de tare i-a mers bunul nume incat, pana la urma, chiar asezarea a fost numita dupa originea ei: Greaca.

In vremurile acelea, balti cat vezi cu ochii se intindeau pana aproape de liziera padurii dinspre Dunare. Acum, pamanturile se intind in trepte domoale, oferindu-se privirii cu generozitatea naturii imblanzite, iar in verdele matur se ghiceste recolta bogata de toamna.

Privelistea de vis se asterne din marginea Conacului, de pe a carui terasa indiferent de vreme, poti scruta orizontul pana departe in incercarea de a vedea Dunarea. Nu se vede batranul fluviu, dar numai 10 kilometri – o aruncatura de bat – te despart de malurile lui.

Conacul Greaca este construit in stil arhitectural neo-romanesc, impunator din afara, calm si linistitor inauntru. Liniile drepte ale cladirii transmit fermitate, iar boltele terasei ofera contrastul vizual care sparge monotonia unui model simplu si curat.

Interiorul aminteste de vechile case boieresti, abordand un stil rafinat, iar camerele, 16 in total, te asteapta in culori calde si atmosfera eleganta.

Din restaurantul care ocupa aproape tot parterul Conacului, ajungi in terasa care te fereste de soarele arzator al verii ori de ploile aprige ale toamnei.

Vantul care se plimba de colo-colo, si apare cand nu te astepti, doar muta miresmele de lemn ars ale cuptorului de-afara, cand sunt preparate bucate la gratar, ori ale cafelei proaspat rasnite. Iar daca murmurul vesel al mesenilor sigur nu ajunge pana la piscine, cand brizele campului adie inspre conac, aduc sus miros de verde si de pamant proaspat intors in brazda.

Deseori insa, din primavara pana in toamna, chiotele copiiilor care se balacesc in piscina lor, aflata alaturi de cea a parintilor, strabat aerul cald si se aud pana sus in terasa.

Obiectivul aparatului foto – caci trebuie sa-l ai la tine – odata mutat spre stanga, cum stai cu spatele la Conac, atinge terenurile de tenis si, mai incolo un pic, poneii domeniului care se agita usor nedumeriti de zgomotul din apropiere.

Ai mai putin de o ora pana sa ajungi aici si ai mai putin de un minut pana sa te obisnuiesti aici.

La Domeniul Greaca!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.